Oare e greu sa fii cal si sa tragi o caruta cu turisti, 365 de zile pe an indiferent de vreme, fie ploaie fie frig?
Oare turistii care incaleca pe camile sau se urca in calesti se gandesc ce patimesc bietele animale?
Oare ar insemna prea mult pentru turisti sa renunte la a-si plimba dosurile princiare ca sa nu mai chinuie bietele animale?
Oare e greu sa dai la pedale pe o bicicleta in loc sa te dai cu trasura?
Behaieli si scandaluri din ce in ce mai obositoare… pe grupul de fotografie Dalles…
Ehe… nimic nou sub soare doar ca mi-am readus aminte de citeva versuri din Beatles „Life is very short and there’s no time for fussing and fighting my friend… ”
Nu ca am avut timp de meditatii sau ceva de genul, zilele trecute doar ca daca tot ne englezim in seara asta „You never know what God has in store for you… ” asa ca bucurati-va de sinteti sanatosi, bucurati-va de ce aveti acum si nu va mai certati, nu va mai intepati, nu mai aruncati cu tone de acid…
Succes miine la examen!!!
PS Citatul din Beatles e din We can work it out
Decembrie 18, 2008.
Mi-am dus masina la mecanic pentru cateva verificari inainte de ITP. De plecat am plecat pe jos, ma rog, cu metroul. Evident ca aveam aparatul la mine,
Ii stiu din 2008 de cind am tras citeva cadre pt. afisul lor si pentru site. Sunt prieteni ai Stelutei si am mers amindoi la studioul lor de dans sa le facem citeva fotografii in timp ce dansau tango argentinian.
Am dat de fotografia de aici intimplator, stiu ca mi-a placut la vremea respectiva sa o fac. As vrea sa intreb pe onor cursantii de la Dalles cum cred ei ca a fost realizata imaginea de fata? Sau poate sar in ajutor CPPC-istii (oricare dintre generatii) Asa ca luati o inghititura de Red Bull si sa vedem cum scrieti cu pana apoi 😉
Aici am vazut caii alergind si am auzit lancile fringindu-se in armurile poleite de soare.
Aici am vazut domnitele ducind mina la gura sa isi innabuse un tipat cind vedeau lupta din arena.
Aici am vazut copii jucindu-se cu cateii prin colb.
Aici am vazut mestesugarii carind pietre si intarind cetatea.
Aici am vazut turmele ce se intorc de la pascut.
Aici am pipait lemnul si piatra ca mai apoi sa mingii si sa miros iarba.
Aici am asteptat sa respir parfumul de dincolo de usi…
Cind am ajuns aici, pt. citeva momente am inchis ochii si am vazut viata de dincoace de ziduri, cavaleri in armuri stralucitoare antrenindu-se in turnir, plozi alergind si jucindu-se prin praf cu niste catelusi, oameni trebaluind pt. cetate fiecare facind cite ceva.
Apoi am deschis ochii si eram in 2009… intr-o Romanie in care timpul era incremenit e drept nu cu secole in urma ci doar cu vreo trei zeci de ani poate. Detalii tehnice despre imagine in sine… trasa direct in infrarosu, un pic de dodge and burn in Photoshop si cam atit…
Usi… usi prin care intram sau nu, sau care ramin inchise, sau care poate nu sint inchise dar nu vom afla niciodata…
Ii vezi mainile si ii ‘citesti’ intreaga viata: truda, lupta, rabdarea, victoria si iubirea… Ii vezi mainile si ii ‘citesti’ suferinta, cainta, rugaciunea… Ii vezi mainile si ii ‘citesti’ bucuria, implinirea, speranta…
