Da, chiar asa se intampla si ne sarim in ajutor chiar daca ne despart oceane si mari, incercam sa ne ajutam pe parte de SEO, pe parte de image si portfolio build up.
Pe mine m-a ajutat tare mult Cristian Bucur, fotograf roman stabilit in Tokyo. Cristian Bucur Head Shot Photographer
Arigatou 😀
Cred ca stiti ca mi-am mutat prezenta on line pentru fotografie de produs aici: www.fotografie-produse.ro
Partea cea mai buna (aka gustoasa) din site este in sectiunea de fotografie culinara
M-am gandit sa grupez parte din fotografia de produs pe care o fac pe un nou site, asa a luat nastere site-ul www.fotografie-produse.ro
In site aveti o categorie speciala dedicata produselor care se vand pe Amazon, fotografie Amazon
Portret corporate realizat de un fotograf profesionist? În era telefoanelor cu camere foto foarte bune incorporate? În era selfiului? Ei bine, da.
Este ok să ne folosim de un selfie din când în când, ca instrument ajutător al poveștii activității noastre. Cu condiția atenției la diverse detalii din imagine, bineînțeles.
Însă, când vine vorba de imaginea noastră ca profesionist într-un domeniu, când este necesar să adăugăm o imagine cu propria persoană unui articol scris de noi, când avem de comunicat evenimente importante pentru activitatea nostră sau când avem de transmis ceva legat de brandul pe care îl reprezentăm, e bine să apelăm la un fotograf profesionist.
Nu, nu ne interzice nimeni să trimitem pentru un editorial fotografia de la nuntă, dar chiar ne dorim acest lucru? Ne dorim să atașăm o poză cu cocardă în piept unei informații pe care o considerăm importantă pentru clienții noștri, pentru publicul țintă? Dacă suntem de profesie nași e ok.
La o simplă privire aruncată aici, pe LinkedIn (am postat prima oara articolul pe LinkedIn), putem vedea zeci de fotografii de o calitate îndoielnică, selfie-uri făcute la repezeală, poze făcute la un perete alb, cu telefonul, și multe alte astfel de exemple.
Știm cu toții că o bună primă impresie contează enorm. Mare parte dintre cei cărora nu le-am făcut o bună impresie în primele momente ale interacțiunii nici nu vor să mai audă sau să citească ceva despre produsul pe care îl vindem (oricare și în orice formă ar fi el).
Fotografia tip business oferă acel ceva de care este nevoie pentru o mai bună comunicare. În afară de elementele de tehnică (fundaluri, lumini, blițuri, aparate foto, obiective, etc.) și de cunoștințe de Photoshop, un fotograf profesionist ne poate ajuta să ne îmbunătățim imaginea.
Un fotograf profesionist va ști, cu siguranță, faptul că fotografia nu e doar o apăsare de buton și atât, „colorata mâine-i gata!”. Un fotograf de portret corporate ne va da indicații legate de haine, de postură, de gesturi, de cromatică, legate de stare și expresie. Va ști să scoată în evidență personalitatea noastră și va avea grijă editeze imaginile într-un mod delicat astfel încât să nu altereze realitatea.
O ședință foto profesională este un mod foarte eficient prin care putem obține fotografii bune pentru comunicare în mediul online și nu numai. Durează între 30 și 60 de minute, se poate desfășura în studio, la home office, la sediul firmei sau pe teren. Poate fi o ședință foto individuală sau de grup.
Închei apologia fotografiei corporate printr-o parafrază: dacă crezi că o fotografie bună nu vinde atunci încearcă cu una proastă.
Mai multe portrete corporate făcute de Cătălin
Totul a pornit de la o reclamă de pe Facebook. Era vorba despre un seminar de fotografie pe film și am văzut că prezentarea era făcută de Paul astfel că nu am ezitat să mă înscriu.
Pe Paul l-am întâlnit la festivalul de fotografie Vama sub Lumini de Oscar, în urmă cu câțiva ani, el reprezentând firma Olympus iar eu ținând un curs despre fotografia minimalistă. Eram foarte curios despre Oly și despre mirrorless-uri, am discutat cu Paul și mi-a recomandat un model pe care l-am împrumutat pe durata festivalului ca să îmi dau seama cât de bine mă împac cu acest gen de aparat foto. După câteva zile mi-a fost clar, pe lângă DSLR-urile pe care le am va apărea cât de curând și un mirrorless.
Mi-a plăcut mult felul în care Paul povestea despre aparate, despre ceea ce știu ML-urile să facă, despre diversele opțiuni în ceea ce privește obiectivele, despre capacitatea de corecție a perspectivei în momentul declanșării, etc. Întrezăream în vorbele lui pasiune pentru fotografie.
Așa că, atunci când am văzut anunțul lui Paul despre fotografia pe film, mi s-au aprins instant beculețele. Mi-am adus aminte că au trecut vreo treizeci de ani de când nu am mai developat un film. Bine, mai trebuie puși câțiva ani peste cei treizeci…
Developam film cu tata când eram copil și îl ajutam la mărirea pozelor, dar după atâta amar de vreme nu mai știam soluțiile, concentrațiile și, în plus, îmi era cumva dor de mirosurile lor specifice, de momentele acelea din copilărie.
Spre marea mea surpriză, la curs am întâlnit oameni pe care deja îi știam, fie că erau foști elevi de-ai mei, fie prieteni pe care i-am cunoscut prin fotografie. Informațiile de la curs sunt foarte bine dozate, materialul este bine structurat iar sesiunile practice sunt un deliciu.
Paul ne-a învățat să pregătim soluțiile, să încărcăm filmul în tancurile de developare, ne-a explicat despre diversele mărci de revelator, ne-a spus despre lucrul pe hârtie, despre dodge and burn în momentul măririi, etc. Ne-am grupat cumva în echipe. Deși cursul era programat în sesiuni de câte patru ore, pasiunea și încântarea ne-au făcut să rămânem până la ore târzii de fiecare dată. Paul a fost în “sharing mode” tot cursul, oferindu-ne un recital tehnic în fiecare vineri seară.
Pe bicicletă, în drum spre casă, și apoi în pat, înainte de somn, am revăzut cursul, m-am gândit la revelatoare, la peliculă, la emulsii. Nici nu mi-a fost mică uimirea când, a doua zi, mi-am adus aminte ceea ce visasem (lucru care se întâmplă extrem de rar). A fost un vis care a părut extrem de real. Scoteam filmele din tanc și le puneam cu mare atenție în băile de spălare după care i le dădeam tatălui meu ca să le pună la uscat.
M-am trezit buimac, aproape că nu înțelegeam când am devenit adult din moment ce, în urmă cu câteva minute, îi dădeam tatălui meu peliculele. Mi-am dat seama că îmi miroseau mâinile a copilărie (a soluții de developare, adică), probabil de aici și visul…
La seminarul de fotografie pe film am primit nu doar informațiile tehnice ci și emoția și conexiunea cu trecutul. M-a întrebat un coleg de curs dacă îmi amintesc procesul din copilărie atunci când clătesc filmul. Am mormăit ceva pe moment, e dincolo de cuvinte ce simt, ce stare de spirit am…
Nu vă imaginați că ne-am dus la seminar doar ca să ne jucăm cu substanțele :D. Am avut o temă continuă. La începutul cursului Paul ne-a dat câte un aparat pe film și un film. Filmul l-am developat la curs, apoi am mărit și scanat fotografiile. A fost o bucurie să vedem ce a făcut fiecare.
Eu am făcut o serie de minimaliste și de abstracte, gen fotografic care îmi place enorm. Le-am legat cumva și de tipul de fotografie pe care îl execut în mod obișnuit, fotografia de produs. Am folosit diverse tipuri de iluminare, de la led la bliț, lumină naturală și blende, etc. Am făcut măsura ca pe vremuri, am potrivit diafragma și tipul de expunere, mi-am notat cadrul și setările (în telefon, nu în agendă așa cum făceam pe vremuri). Apoi le-am dezbătut la curs în momentul vizionării imaginilor.
Cursul lui Paul este pentru pasionații de film, de developare, de mărire, de scanare și de diverse tehnici legate fotografia pe film. Paul este un bun profesor, pasionat și implicat în procesul predării.
Am vrut să scriu cuvintele astea imediat după ce am terminat cursul, chiar dacă era la cald, însă nu am apucat, fiind mereu pe fugă la clienți, cu editări, cu contracte și alte nebunii. Mi le aștern acum, aici. Paul va avea o nouă serie. Vă doresc să mergeți cu inima deschisă la curs și să fiți pregătiți să primiți mult, foarte mult.
Website-ul cursului este acesta: http://filmalbnegru.ro
Incepe cu un telefon urmat de o vizita la restaurant.
Urmeaza prezentare de portofoliu si cu lista de dorinte si de asteptari ale clientului. Apoi ne vedem la sedinta foto unde dam ce putem mai bun si incercam sa surpindem si cu imagini care nu erau pe lista initiala.
Dupa sedinta foto ne vedem pentru evaluarea imaginilor.
Urmeaza partea adminstrativa, plati, predarea materialelor.
Probabil ca va intrebati „where’s the fun part?”
Pai, the fun part este la pusul luminilor si la pasii pe care ii faci pana sa ajungi la o imagine de genul asta. Acolo este the fun part.
Astazi am fotografiat pentru un restaurant de nisa. Revin cu detalii.
Pana atunci bucurati-va cu ce vedeti.
Mai multe aici: fotografie de produs pentru Amazon
