Fotografia incotro

punct

 

Săptămăna trecută trei fotografi români având experiență serioasă au dat semnale de alarmă, lucru care denotă că e ceva putred în piața autohtonă de fotografie.

Titlul articolului publicat de Narcis Virgiliu spune totul: „Photography is dead”. E zguduitor. Reiau câteva idei din textul respectiv (articolul este despre Bruno Sabastia): „Since digital photography has appeared, everyone can call himself a photographer.”

„The problem is that this phenomenon has increased a real self narcism and mediocrity.

„I am amazed with the bad quality and quantity of pictures I see each day everytime I open my Facebook. Desperate to read hypocrital comments on mediocre images with: ‘amazing!!”, ‘pure talent!’, ‘perfection!’, ‘masterpiece!’ ”

Același semnal de alarmă l-a tras și Marian Mocanu 

Vorbim despre forme legale și despre onestitate în meserie, vorbim de talent și de viziune, cu alte cuvinte despre o meserie care este ca oricare alta, adică are un preț.

Aurel Vârlan un alt fotograf român și acesta cu ani de experiență în presă și în fotografia de nuntă, scrie pe blogul său despre situația actuală. Pe Aurel l-am cunoscut la un workshop de fotografie în 2008. Îi știam lucrările din mediul virtual, lucrează așa cum îmi place mie :). Când ne-am întâlnit și am început să vorbim am avut impresia că mă văd cu un vechi prieten. Aurel e un om de o finețe extraordinară, cu o personalitate aparte, cu un sfat și o vorbă bună (și) pentru toti cei la început de drum…

Dacă el a ajuns să spună că anul ăsta nu mai face fotografie de nuntă e chiar dramatic. E trist pentru fotografie și pentru clienți. Din păcate clienții își vor fi dat seama de asta la vreo lună dupa ce au trecut sarmalele, tortul, șampania, muzichia și dănțuiala. Sau poate nici măcar nu conștientizează, ceea ce e mult mai grav…

Într-o societate despre care ne plângem că e superficială, că nu mai are suflet, trăire și moment există oameni care încă nu văd beneficiile unei imagini. Dacă vorbim de oamenii obișnuiți acest lucru este, poate, de înțeles. Percepem o imagine în limita bagajului de cunoștințe pe care îl avem și avem ca sistem de referință un anumit mediu. Dar, atunci când vine vorba de companii este greu de înțeles. În lupta adaptării la o piață anume și a consolidării poziției în rândul publicului țintă, companiile uită de existența celui mai la îndemână canal de comunicare: fotografia.

Mulți se lasă păcăliți de prețuri mici și acceptă ședințe foto cu rezultate  cel mult mediocre, lipsite de un minim din ceea ce englezii numesc common sense, de multe ori nici măcar nu primesc o fotografie bine expusă, clară  și cu un balans de alb corect.

Un fotograf bun este scump. Un fotograf prost e și mai scump. Nu mă refer aici la prețul luat în modul ci la faptul că o imagine prost realizată sau prost compusă poate tăia craca de sub picioarele unei campanii care înseamnă ani de muncă, sute de oameni implicați, resurse de tot felul utilizate în van.

De regulă, un client neavizat nu înțelege că în prețul unei fotografii nu intră doar uzura aparatului, curentul electric consumat și timpul pe care îl petrece fotograful apăsând pe buton. În acel preț ar trebui să existe și costul creației, adică educația vizuală a fotografului, atenția lui la detalii, conexiunile pe care le poate face pentru a mări efectul fotografiei.

Pentru a mă face înțeles apelez la o paralelă. Atunci când mergi la un dentist pentru o plombă nu plătești doar materialul, mănușile de unică folosință și cele 10-15 minute pe care le petrece dentistul cu tine. O parte importantă din prețul pe care tu îl plătești o reprezintă anii de studiu ai dentistului, faptul că el, în loc să meargă cu familia la un grătar în aer liber stă în casă și citește ultmele studii din domeniu. În timp ce auzi freza aceea infernală nu-ți trece nicio secundă prin cap că omul care te chinuie a petrecut vreo 10 ani cu nasul în cărți în timp ce tu băteai mingea pe maidan. Acei 10 ani costă. Iar tu suporți o anume parte.

Am văzut la un moment dat o factură din State pentru o ședință foto de mâncare. ‘Ceation fee’ sau comisionul pentru creație era 80% din prețul plătit de client și asta dintr-o sumă cu cinci cifre. Restul de 20% o reprezentau chiria studioului, uzura echipamentului, costul asistenților, alte consumabile. O lume care pune accent tot pe imagine, un accent ceva mai puternic.

În „creation fee” era cuprins costul cunoștințelor dobândite de fotograf înainte să îi iasă în cale clientul respectiv (da, surpriză, portofoliul nu se face prin lucrări gratis ci îl faci înainte suportând singur costurile! dar asta e altă poveste deja) și da, imaginile rezultate erau jos pălăria! În niciun caz fotografii așa cum sunt sute pe net, dubioase și inadecvate, cu tente de kitsch și care fac mai mult rău imaginii chiar decât o campanie purtată de concurență :D.

M-am lăsat purtat de gânduri. Nu știu în ce direcție ne îndreptăm cu fotografia, cu siguranță nu într-un loc în care ea, fotografia, să primească respectul pe care îl merită.

 

7 thoughts on “Fotografia incotro

  1. Da coane… trist si adevarat din pacate…

  2. Absolut de-acord. Mai mult, invazia amatorilor armati cu scule scumpe (sa nu) dar cu preturi mici in piata profesionistilor, face ca publicul sa accepte calitate proasta tocmai pentru ca li se pare o afacere buna.
    Insa fotografia trebuie sa ramana in zona de arta.
    Comercializarea ei in masa o trimite catre zona de „comodity” = produs. Iar intr-o piata saturata de caliate proasta, pretul conteaza. Fix ca la produsele chinezesti: care sunt cele mai vandute? Cele cele mai ieftine. Pentru ca toate sunt de calitate slaba.
    Fenomenul asta e de necombatut pe termen scurt.
    Insa pe termen lung, deciziile precum Aurel Vârlan le ia fac o defavoare tuturor profesionistilor. Face loc unor noi amatori. Si asta duce clientul intr-o mare de chici-uri unde nu are ce alege. Si ajunge sa ia ce e mai iefin.
    Insa…
    Arta se face pentru frumos nu pentru bani. Banii vin dupa performanta.
    Prostitutia asta fotografica parcticata in masa e o intr-o lupta cu frumosul ce nu trebuie pierduta. Altfel, pana la urma vom ajunge din nou cu covoare persane pe pereti. Ca asa e moda…

    Prefer sa stiu ca fotografii buni o duc greu decat ca au renuntat 🙂 Ori ca se muta in Canada :))
    Fix precum profesorii, medicii, arhitectii buni.

  3. Lucrurile sunt mai complicate.
    Poate ca relatia fotografului cu piata clasica formata din client si public s-a modificat profund.
    Dar in materie de fine art photography, proiecte culturale, Crowdfunding, albume de mare arta, printuri de arta, etc, etc, lucrurile stau si vor sta bine.
    Cine poate migreaza acolo unde este banul, cine nu, se intreaba cum devine cazu`.
    Din pacate, cam asa stau lucrurile.
    Banii nu s-au volatilizat, ci s-au reorientat.
    Cred ca inca se poate trai bine si foarte bine din fotografie, trebuie doar sa fim elastici si sa ne ascutim mirosul sa gasim banu`.

  4. Cam asa sta treaba. Este destul de adevarat. Fotografia cum o stiam noi acum cativa ani a prins alta forma. Acum toti suntem fotografi si cameramani.

    Mai nou la evenimente invitatii vin cu Ipad-ul si fotgrafiaza sau filmeaza. Trist, foarte trist.

    Si este exact cum ai scris si tu in acest articolo. Pretul platit de miri pentru un fotograf slab este mult mai scump decat unul bun. Si nu in bani ci in servicii de calitate foarte slaba.

    Si cel mai trist este ca aceasta problema se mareste in fiecare zi si nu vad nici o solutie poate decat o educare mai buna a clientilor.

    Sa speram ca in vidoegrafie nu se va intmpla acelasi lucru 🙁

  5. Societatea de consum,consumerismul, a dus la aceasta stare de lucruri. Si inca suntem la inceput,inca nu suntem globalizati cultural.Producatorii de aparate tehnologice s-au adaptat oferind tabachere si sapuniere pe gustul tuturor,incurajand „masele” catre asa zisul act cultural-liber. Facebook si altele de genul acesta au batut si ele cuie in cosciugul fotografiei „educand” privitorii catre mediocru si kitch.(pisicute, catelusi, floricele, norisori – si mai ales toate cu diminutive)
    Sunt multe vorbit pe aceasta tema. Sunt de acord cu comentariul mesterului Dinu, are dreptate, trebuie sa ne ascutim simturile ca sa gasim „banu'”

  6. ..cred ca ar trebuii sa facem diferenta dintre „cererea ” si „oferta” de fotografie
    sunt motive si motive pentru care mari consumatori de fotografie au disparut ..criza economica a decimat pur si simplu bugetele consumatorilor de imagine .
    acolo unde bugete exista (..nunti ,botezuri,copii ,cumetrii…viata-i en roze..!) nimni nu se plinge .
    schimbarile sunt radicale dar nu fatale cred eu si ma bazez pe faptul ca cine a mai trecut prin asta stie foarte bine ca Fotografia nu moare .
    niciodata dar mai ales ca Fotografia de arta ,costa al draqului de mult si oricum nu este pentru oricine .
    sunt citiva fotografi din lista de comentatori dinaintea mea care stiu foarte bine
    – fara buget nu exista fotografie de calitate si cineva trebuie sa plateasca nota de plata …intotdeauna ..!
    restul ,poate fi o tema de dezbatere la o vodka ,la un eveniment fotografic despre cum sa fotografiem una sau alta cu un aparat sau altul
    in rest viata-i pentru optimisti si cei care cred in ziua de miine

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*
Website

*