Cind am ajuns aici, pt. citeva momente am inchis ochii si am vazut viata de dincoace de ziduri, cavaleri in armuri stralucitoare antrenindu-se in turnir, plozi alergind si jucindu-se prin praf cu niste catelusi, oameni trebaluind pt. cetate fiecare facind cite ceva.
Apoi am deschis ochii si eram in 2009… intr-o Romanie in care timpul era incremenit e drept nu cu secole in urma ci doar cu vreo trei zeci de ani poate. Detalii tehnice despre imagine in sine… trasa direct in infrarosu, un pic de dodge and burn in Photoshop si cam atit…
Gandul mi-a fugit cu secole in trecut din prima clipa in care am privit fotografia…
Imi imaginez ca lumea din acele vremuri avea sufletul mult mai curat si valori autentice… Oamenii stiau ce sa pretuiasca si pentru ce sa lupte… Stiau ce sa apere si in ce sa creada…
Superba fotografia! Si textul pe masura!
ciudate sentimente te incearca pe acolo, intr-adevar… te furnica pe sira spinarii si-ti si place in acelasi timp, sa descoperi din tainele vremutilor de demult, sa pasesti pe locuri parca uitate de lume, sa adulmeci mirosurile de mucegai, de vechi, sa te bucure pana si scartaitul portilor parca nedeschise de sute de ani…o intoarcere in timp unde nu e greu sa-ti si imaginezi cum aratau oamenii, ce mestesugareau ei, sa-i auzi razand, copiii zbenguindu-se, caii nechezand, mirosul de iarba ametindu-ti simturile…locuri incarcate de evenimente mai mult sau mai putin fericite, locuri care ne par familiare fara sa stim de ce, locuri in care ne regasim fara sa ni se para nefiresc, locuri incarcate si minunate…
Frumos cer, dle! Luna zici c
desavarsita maestre..si lumina si compozitia!
Foarte faina imaginea. Titlul tau ma duce cu gandul la „eyes wide shut”… fara nicio legatura cu subiectul filmului insa
Imi place lumina care cade bland pe zid, exact sub luna care se intrezareste slab printre norii care se departeaza de cetate. Intr-adevar, pare o lume de mult uitata…care te poarta inapoi in timp.