*MUA ‘nseamna Make Up Artist

… Your love is like bad medicine
Bad medicine is what I need
Shake it up just like bad medicine
Your love’s the potion that can cure my disease
Bad, bad medicine, is what I want
Bad, bad medicine…

Thanks Suzy for your time, thanks Ellenaa for providing the medicine  along with the model

Portrete faine, fotografie de produs, macro-uri si lucrari in studio de mare exceptie.

Citeva imagini aici.

Oameni care acum sase luni abia stiau sa dea drumul la aparat, oameni care au muncit mult, mult, f. mult si se vede… Portofolii facute manual de catre cursanti din  materiale simple, carton negru, lipici, sfori de cinepa, sau sfori dinamoviste , altii cu albume cumparate… chiar si un book profi am vazut…  da domnule lumea si-a dat stradania, bravo!!!

Mda… mai scapam un balans de alb si facem o zapada albastra… cerem feedback si cind il primim raspundem “Asa am vrut eu sa iasa… ” Mii de scuze, nimic nu m-a deranjat mai tare la curs decit acest raspuns… dar e vina mea… trebuie sa invat sa fiu mai tolerant…

De fapt mai mult decit raspunsul asta cel mai mult m-a deranjat  “trolling-ul”

In fine, a trecut, oamenii au invatat ceva, ma uit in urma si ma simt bine vazind fotografii de studio bine executate, cu stare, cu atitudine. Ma uit in urma si nu pot sa nu imi aduc aminte de niste fotografii de produs f. bune, si nu in ultimul rind de niste macro-uri senzationale.

Pentru astea sase luni si nu numai, va multumesc mult si va urez succes!!!

Distractie placuta diseara la petrecere!!!

Multumesc mult pentru invitatie dar nu vin, nu pentru ca am fost invitat tirziu, nu am chestii de genul asta, nu vin pt. chestia cu trolling-ul, nu vreau sa impart camera cu oameni care au recidivat in genul asta de manifestare. Mii de scuze… Da, stiu ca am promis sa devin mai tolerant… o sa se intimple de data viitoare.

Promit…

Evident, cei care aveti aparate foto   si vreti sa aflati mai multe

despre update cititi aici.

Cer mii de scuze pt. cronologia inversa, trebuia postat vernisajul si apoi imagini de la sustinerea portofoliului de ieri. In fotografia de eveniment religios mai sint momente in care botezul precede cununia religioasa… asa ca admitem si aici .

In fine, imaginea ii prezinta pe actuali (si)  fosti cursanti (Elena, Tizul meu Fudul, Barbie si Vio), domnul profesor Feri si magicianu’ photoshopist Luca. Despre fotografiile din expozitie nu va pot spune decit ca nu am apucat sa vad mare lucru in ziua respectiva, era extrem de multa lume, dar am profitat de zilele urmatoare in care am facut parte din comisia de examinare, zile in care am putut sa vad pe indelete lucrarile. Sincer… sint surprins placut de multe dintre imagini, am vazut inspiratie, viziune, executii tehnice bune. Tinind cont ca vin din partea unor oameni care acum sase luni abia pusesera mina pe aparatele foto per total este pas mare inainte.

Ca recomandare generala pentru cursanti… hmmm as spune  sa incercati sa scapati de “Asa am vrut eu sa iasa… ” Nimeni dintre lectori si profesori nu are ceva personal cu voi si intodeauna cind unul dintre noi va arata citeva puncte cheie intr-o lucrare o face spre binele vostru. Sint convins ca ati invatat si acumulat lucruri noi inclusiv la examen si la sustinerea portofoliului.

Mult mult succes!!!

practice... Citeva cadre aici

Am intrat cand am vazut patina de vechi si atitea aparate si obiective din alte timpuri  expuse in geam…

Magazinul este f. aproape de Mariahilfer Straße, chiria ar fi doboritoare dar din fericire Richard este proprietar si cheltuielile de intretinere nu sar de 600 euro pe luna. Preponderent marfa pe care o are este in regim de consignatie asa ca in mare parte e o afacere cu risc redus.

Trist, cu ochii in jos spune “Analoge Fotografie ist fertig”… il contrazic bland in engleza… ‘it’s not finished Richard it will still go on… ‘
Si eu visator ca si el,  poate… mai visator… in sinea mea totusi parca ii dau dreptate mai ales cand vad ca in 40 de minute cit am stat de vorba a intrat doar un cuplu ratacit sa cumpere un film Ilford.

Cit a vorbit cu ei am intrat in camera alaturata atras de o husa care statea pe ceva ce parea a fi un aparat de marit… era un Krokus (pt. generatia Google adaugati in sirul de cautare ‘enlarger’ altfel daca o sa cautati Krokus simplu o sa gasiti vesti despre o trupa rock suedeza )

Fac un tur vizual al camerei si vad in colturi doua culcusuri care adaposteau doi caini, cu alura de ogar.
Revin in magazin si il intreb pe Richard despre ei… fata i se lumineaza si imi vorbeste despre caini.   
Amindoua sunt catele rasa sloughi (rasa preponderent crescuta in tarile Magrebului), pe cea alba o cheama Mimi iar cea dungata Zara, amindoua au venit la mine direct, m-au mirosit, apoi s-au asezat la mingiiat.

Pe Mimi o are din Spania, are urechea taiata intr-un anume fel ca sa fie recunoscuta de proprietarul canisei in care s-a nascut.

A recuperat-o de acolo si a adus-o in Austria cu doi ani in urma. Zara are patru ani si alearga cu mai mult de 14 metri pe secunda!!!

La plecare am mai aruncat un ochi printre aparatele pe care le avea de vinzare, Canon, Nikon, Mamya, Bronica, Leica, Pentax, Voigtlander Bessa R, Practika pina si micutul Olympus pen.

Avea si un aparat ca al tatalui meu, un Kiev…

In astea 40 de minute am intilnit un om pasionat de fotografie, de caini, un om care traieste simplu, cu putin, un om care e fericit cand ii trece un strain pragul…

M-a bucurat mult si am plecat cu gandul la Kiev…